Poezie
Joc
2 min lectură·
Mediu
Joc
Azi m-am certat cu mine
necuminte
nefrumoasă
nedeșteaptă
oare pentru ce a mai răsărit
soarele și deasupra capului meu?
Din plictiseală?
Din neprevedere?
Sau îi lua prea mult timp
să-mi spună \"la revedere\"?
Noroc cu un nor
ce-i drept călător,
în câteva minuțele
m-a udat pâna la piele.
Așa da,mi-am zis!
Arătam ca un proscris.
Dacă ar mai fi durat ceva
aș fi luat-o la fugă
nu că ploaia ar fi fost rece și rea
ci dimpotrivă jucăușă cum era
îmi intrase pe sub bluză la piele
și după cum am observat
era pusă pe rele
i-am simțit buzele umede
pătrunzând peste tot
doamne, ce bine că nu a fost potop!
Întâi mi-a sărutat părul jucăușă
și apoi ca pe tobogan
a prins a-mi mângâia umerii
ștrengărește și chiar și o mână
i-am simțit-o cum mă mângâia,
ce o fi având ploaia cu pielea mea?
I-am simțit privirea curioasă,
pofticioasă
alunecând pe pielea mea de mătase.
Doamne, ce banală întâmplare
îmi doream o rază de soare,
dar ploaia de felul ei rebelă
a pus stăpânire peste tot,
să-ți povestesc ce a fost nu pot
pentru că stropul de ploaie deși mic
s-a dovedit a fi un etern îndrăgostit
și pot să spun că iubește pătimaș
ploaia deși a durat doar un ceas
ce-aș putea să-ți povestesc
ar dura o veșnicie.
Dar de atunci nu mai fac erori,
sunt frumoasă ,deșteaptă și cu
capul în nori.
De ce? Nu mă întreba!
Repetă jocul și vei afla!
001774
0