Poezie
sat romanesc
1 min lectură·
Mediu
De-atata dor, se scutura salcamii
Ce casa mea de ani o inconjor`,
Eu stau visand alene in pridvor,
De urat, ca in pruncie tinand lunii.
Azi satu-i gol, voi toti plecati departe
Fugit-ati de pamant, fiind atrasi de carte
V-ati risipit in fabrici si uzine
Vazand cu cata truda pamantul ne da paine.
Ramasi aici batranii in tarana,
Si unii ce-abia plimba toiagul intr-o mana
Si vaile si dealul si campia
Voi ati plecat lasand parloaga glia.
In inima de sat biserica se-nalta
Ea a ramas drept unica speranta,
Ca dorul va aprinde dragostea in voi
Si-odata veti veni acasa, inapoi.
Din cand in cand mai trece o caruta
Un car cu boi, mai trece cate-o nana
Facand trei cruci, privnd la cer cu teama
O lacrima stergand in basmaluta.
Si chiar masini mai vezi trecand in goana
Se-ntorc copiii-acasa cu coroana,
Caci vreme n-au avut, cat mortul fost-a viu
Ii vezi precum pe ciocli, la sicriu.
O zi din morti, se mai trezeste satul
E multa zarva azi, cu ingropatul
Ajunse moartea vezi ca sa straluca
Si viata ca sa fie o naluca.
001.792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- valeria tamas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
valeria tamas. “sat romanesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/182675/sat-romanescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.