Poezie
Þărancă la râu
1 min lectură·
Mediu
Doamne, spre tine gând vreau să-nalț
Cu jind privind la luna cea nouă,
De toate-ale lumii cu greu mă descalț
Când în sufletul meu cu dragoste plouă.
Făcutu-ne-ai doamne odată din lut,
În noi punând inimi să bată,
Lăsatu-ne-ai satul drept vatră
Pentru unicul drum ce-l avem de făcut.
Rodit-ai în noi frumusețe,
În gânduri semănatu-ne-ai dor,
De-amoruri în noi făcut-ai izvor
Din care bărbații setea s-adepe.
Gândea țăranca, pe malul de râu
Cu maiul lând rufe-n copaie,
Cu sânii sub ie, în ritmuri vibrând
Pe frunte curgându-i șuvite bălaie.
Cu pulpele albe ieșind de sub poale
Doua lumânări albe de dor tremurând
În creștet, ascunsă, flacără-arzând
În jur mlădioasă iarba se-ndoaie.
Cum se-ntâmplă să treacă bărbatul
Ce lucrului tot îi dă miez,
Nu am să strig, în gura mare păcatul,
Spun doar că-n vreme, în sat fu botez!
012.088
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- valeria tamas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
valeria tamas. “Þărancă la râu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/1737271/tharanca-la-rauComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Exista , nu stiu ce fascinant admirabil in acest poem cu tenta rurala , care ne invata tehnica adevarata de a scrie poeme ;ce desi se refera la o lume anume au sensuri atat de ascunse si atat de multe, incat aproape ca devin religie
0
