Poezie

Copacul cu o suta de maini

2 min lectură·12 septembrie 2005

Mediu

copacul cu o suta de maini

copacul meu are o suta de maiini

si toate lucreaza in folosul luminii

din fiecare cerc se mai naste o pereche de maini

asa cum din fiecare pereche se naste un om.

copacul meu are radaciniler din ce in ce mai ascunse in pamant

drumul in jos al radacinilor

drumul in sus al mainilor

si trupul meu imbracat in scoarta intamplarilor

bune si rele.

iubesc sevele copacului meu

cu gust dulce-amarui, cu drumul lor lung si sinuos

trecute precis prin bucataria italieneasca

dar vechi de cand lumea uneori poate totusi

codul genetic o mai ia razna.

ai vazut vreodata un cuib de pasari in podul palmei

ai vazut ochi verzi de frunza umbriti de genele norilor

atunci sigur copacul meu pentru o clipa ti-a tinut umbra

sau poate ti-a fost prilej de mirare

sau poate tu insuti ai ravnit pentru o clipa sa-i fii tovaras.

copacul meu are o suta de maini

cati oare asemeni copaci vor mai fi existand

cate intrebari le-or fi trecand prin seve

cate raspunsuri vor fi dand la inaltimea asteptarilor

cate fapte bune vor fi facand si cate rele?

in fiecare deget o pereche de ochi

cautand sa prinda clipei adevaratele sensuri

uneori insa devin orbi

cei doua sute de ochi orbi ai aceluiasi copac

si oare cati asemenea ochi or fi existant?

iubesc copacul cu o suta de maini

iubesc copacul cu doua sute de ochi

iubesc sevele care isi pun intrebari si cauta raspunsuri

iubesc natura buna a lucrurilor

iubesc inelele copacilor

azi doar iubesc.

001.600

valeria tamas. “Copacul cu o suta de maini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/140510/copacul-cu-o-suta-de-maini

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.