Poezie
Amurg
1 min lectură·
Mediu
priviți cum se lasă amurgul
e ca și un leu cu gura căscată,
ziua i se pierde printre colți.
miresmele de somn
umblă din poartă-n poartă
vântul adie adormind crengile mestecenilor
numai regina noptii își ridică încet, încet pleoapele
stelele cad una cîte una în sezlongul ei alb
o pisică neagră plimbă în coadă luna
noaptea ne cuprinde pe toți ca și într-o gheară.
deșteptați din somn zboară liliecii
pe deasupra lumii
strigând nume de oameni.
003122
0