Poezie

Nușa

1 min lectură·31 octombrie 2010

Mediu

Nușa

O fântână sapă Nușa

Și legănând căldărușa

Vrea s-aduca din izvor

Apa, în ograda lor.

Însă soarele de vară,

O golește până-n seară.

Acu-și bate căpușorul,

N-o putea muta izvorul?

Nouraș

Nouraș e-un băiețel

Harnic deși-i mărunțel.

Unde e căsuța lui?

Sus pe bolta cerului!

Frățiori are-o grămadă,

Parcă-s bulgări de zăpadă

Și chiar de nu-ți vine-a crede

Iubesc tot ce-n lume-i verde.

Pe cerul întins ca marea

Se joacă cu stropitoarea,

Pentru ierburi însetate

Apă dau pe săturate.

Ieri era tristă cicoarea

Azi i-a trecut supărarea;

Macii roșii râd în soare

Fericiți nevoie mare.

Nouraș cu a lui ceată,

Muncesc oare ori se joacă?

Unde-i nevoie de apă

Iute, toarnă o găleată!

Se plimbă mânat de vânt

Spre-orice colț de pe pământ

Dăruind cu-ndestulare

Ploaia binefăcătoare.

Chiar de este-un pui de nor

La toți sare-n ajutor.

Fii și tu la fel de harnic

Și ca norișorul, darnic!

003.225

valeria tamas. “Nușa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/13959179/nusa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.