cand iarna-si cerne neaua de iubire

As vrea in timp sa fug departe De-acele clipe care-mi vin in amintire Cand inima ca vrabia se zbate Cand iarna-si cerne neaua de iubire. Acolo-n timp, pierduta, ratacita Carare cautand spre mine ca sa vina Mai ratacind din nu stiu ce pricina Iubirea mea ramasa ne-mplinita. Revad iar ochii albastri ai acelor vremuri Sau ochii verzi de frunze-n soare stralucind Tu inima te-opresti si te cutremuri Iti vine ca sa plangi si o sfarsesti razand. In cate flori tu mi-ai ascuns destinul In cate vorbe ramas-a nerostit De-atatea ori curaj n-a dat nici vinul Eternului de mine-ndragostit. Mi-ai scos in cale clipe de iubire Mi le-ai cernut pe umeri ca florile de tei De-atatea ori ca ai uitat sa numeri Scaldat-ai in iubire ochii mei. Si Doamne cate tainice saruturi, Ce mangaieri ce-apropae m-au rapus, De cate ori \'naltam iubirii scuturi Si Doamne toate clipele s-au dus. Acum ramas-a numai amintirea Si gandul ce infrigurat il chem Si mana care-a scris chemand iubirea Ca s-o inchida toata in poem. Tu iarta-ma iubire nerostita, Voi nopti de-amor lasat fara raspuns Si de durerea resimtita Ma iarta viata ce te-ai scurs.