valeria b.

"în fiecare toamnă copacul de la fereastra mea
se dezbracă sfios îndelung ca o mireasă prea tânără"

Un poem cuminte,cald,in ciuda goliciunii copacilor.

Toamna blanda!

Ioana,e multa liniste in scrierile tale.O lupta tacuta intre lumina si intuneric.Aleg:
\"mi-am imaginat că ai trecut prin garduri ghimpate că ai învins ai făcut dragoste și ai lăsat urme că ai păstrat lumea în tine ca să mi-o povestești\"

Finalul e certitudinea unei empatii.

\"zâmbești ca și când clipa ar toarce ca o pisică\"
Mi-a placut tare mult poemul tau alb,

cezara,
atunci cand scrii poezie te rogi.sufletul se dezvaluie,se confeseaza
ochilor straini,spunea Lorca(sper ca memoria nu ma tradeaza).
tu intotdeauna stii sa te rogi frumos.
o iarna de poveste iti doresc!

Diana draga,las si eu un semn invelit in ciocolata.placut mult mult de tot!
Am retinut in mod deosebit\"esti bolnava de luna\"!
friendly,

señorito alberto,
simplitatea titlului m-a facut sa\"poposesc\"asupra
acestei poeme.nu este una dintre cele mai inspirate,
ce-i drept,dar pentru ca m-am delectat de foarte
multe ori cu scrierile tale(cat se poate de originale),
de data aceasta te iert.ultimul vers are destula
forta!!
ne mai auzim!