Stele arse pe grătar

Trăiesc cu zorile în creștetul spart al nopții ca un craniu ce-atârnă la abator

și din care se scurg sclipirile din zi -

scurgerea abundă într-o sățioasă lăcomie a sevelor contopite în crepuscul și în lumină

un stroboscop de stări delirice se înlănțuiesc în ochii călăului

cel ce tranșează egal deșeurile de pe oasele nopții –

lumina râde rezonator din cuțitul sfânt al zilei,

iar viața are un abator de vise frânte ce descriu profan stele arse pe grătar.