Poezie

Numeri

1 min lectură·21 noiembrie 2005

Mediu

NUMERI

Iubește omul doar atât cât poate:

O dată, doar, când crede despre sine

că nu se mai însingură în toate,

nicicând, că nu e altfel și e destul de bine.

De Două ori, când a‑nțeles că este

ceva mai lungă viața, nu doar Una,

când despre alte lumi i s‑a adus o veste

că nu va fi să piară pentru totdeauna.

De Alte Multe Ori se lasă închinat

la idolul iubirii, când vremea se destramă

și se răstoarnă peste sufletul vărsat

în cupe de otravă ce dintre vii îl cheamă.

De fapt, abia atunci se înțelege,

că totul e iubire, că totul e nimic,

că rostul ei nu are nici o lege

și nu se încovoaie când furiile zic.

Ce este în iubire, nici cum nu se împarte,

nu cade la‑nvoială cu unul sau cu altul,

ci numai urcă pe‑nălțimi deșarte

și cade doar atunci, când i s‑a dat înaltul.

Nu moare, ci revine, de cât mai multe ori

pe‑aceleași fire de păianjen otrăvit,

ducând lumina dinspre culmi în zori,

trecută peste bezna Infernului iubit.

004.699

Valentin Tascu. “Numeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valentin-tascu/poezie/151701/numeri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.