Poezie
Parcul copilariei mele....Da-mi, Elena
1 min lectură·
Mediu
Parcul copilariei mele
obisnuiam sa ma joc in parcul
pe care toti acum il distrug.
la umbra copacilor ti-era mai mare dragul
sa stai, iar astazi sunt un rug.
au distrus si bancile iubirii
si de pe soclu statui au dat jos,
condusi de nebunia nestirii
si necunoasterii a ce este frumos.
imi amintesc acum, dupa atata vreme
ca ma jucam ades printre porumbi...
-vino porumbelule,nu te teme,...
dar el se teme ca toti oamenii sunt strambi.
parcula cesta acum distrus
imi readuce copilaria care-a apus
si-n cioatele fostilor castani
numar sa-mi aflu de ani.
4 noiembrie 1997
Da-mi, Elena
da-mi Elena, gura ta
fiindca vreau sa ti-o sarut,
atat si nimic mai mult
altceva oricum n-ai da.
a...mai da-mi totusi, Elena,
da-mi te rog inima ta,
sa nu vina careva
si fara sa vrei sa ti-o ia.
da-mi Elena, nu-ti cer mult
si de tine-am sa ascult.
5 noiembrie 1997
002508
0