Poezii

N-am mai scris demult. Când vreau să scriu, cuvintele se transformă în litere ce se amestecă inutil și torturant; cerneala se usucă în stilou, hârtiile se rup. Și,ca să nu mai folosesc

Picură iarna prin strofe târzii și melancolia își caută trup în mine. Speranța se înalța peste stratificate pânze de umbră, călcând visele,liniștea. Eu cresc odată cu ea, și uneori mor; dar

Încerc să ridic cu podul palmei cerul un pic mai sus, căci simt cum imensitatea mi se așează pe umeri și mă bagă încet,tot mai încet, în pământ. Încerc să sparg cu gândul meu o idee și să-i

E prea strâmt printre cuvinte, E prea frig în sensul lor, E prea rece întunericul În care nu pot să mai mor. E un vânt rece afară Și un cuvânt tremură de frig. E rece vocala prin care numele

Îmi plătesc cu un ban de argint vama morții. Stăm fată în fată, ne privim, singurătatea ei încearcă să-și găsească dimensiunile în mine. Încerc să văd și ochii mei curg prin încăpere în

Toamna e haina mea am vrut să înjunghii o frunză în toamnă și să-i simt mirosul curgînd în mine Ploaia e sîngele meu liber cu care pot pătrunde în fiecare por de-al tău iar când sunt

...Încerc să caut cu mintea lumina Si mintea mea se intinde dupa ea Ca o a treia mînă...