Poezie
Nostalgie Florală
1 min lectură·
Mediu
Zărit-am o floare,
Ce-n ea era-nchisă,
Îi lipsea iubirea,
Era tare tristă...
Am cuprinso-n palme,
Cu drag s-o-mbrățișez,
Sublimele-i petale
Am vrut să le iubesc...
Una câte una,
Le-am sărutat duios,
Mi-a dăruit atunci
O mireasmă și-un zâmbet frumos.
A doua zi de dimineață,
De rouă plină și de ceață,
M-am grăbit la floarea mea,
În locul ei ședea o preafrumoasă fată.
M-am uitat la ea,
Puțin nedumerit:
\"N-ai văzut o floare, floarea mea ?\"
Am întrebat-o trist...
M-a privit sfios,
Obrazu-mi săruta,
Apoi mi-a zis:
\'\'Sunt eu, sunt floarea ta !\'\'
001537
0