Poezie
Ispita
1 min lectură·
Mediu
Stau la masă-n fapt de noapte
Luna la geam se abate
Scapără-n odaie-o rază,
Mintea mi se-ntunecă
Fața mi se luminează.
Și gândirea mi-e muncită
De-ntrebări chinuitoare,
Vreau să aflu-n astă seară
Cine a creat pâmântul.
Când, o voce din străfunduri
Ispititor îmi șoptește:
"Vin' cu mine de-ndată
Să-ți arăt lumea străveche;
Cine a creat pământul,
Care-i scopul omenirii
Toate tainele afla-vei,
Scapă omule, de-n-robirea nestirii!?"
Demonul mi-apare-n față,
"Piei din calea mea satan!
Nu imi furi inchinăciunea
Chiar de-ai deștepta in mine
Dorința spre plecăciune
A intregii omeniri!"
El dispare ca fantasmă,
Sinea mea mă tot întreabă:
"O fi murit vreo fecioară,
Sau m-a ispitit satan?"
001.208
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Udroiu Mihaita Bogdan. “Ispita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/udroiu-mihaita-bogdan/poezie/14039925/ispitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.