Eram...Sunt...

Eram...Sunt...

Eram o floare gingasa,pierduta in noroie...

Acolo m-ai aflat...in agonia singuratatii,

Intr-un soi de renuntare inerta,

Ca si cand as fi asteptat nimic...

Mai cules, mi-ai vindecat petalele cu un vartej de lumina si roi de fluturi albi cu clopotei pe aripi...

Mi-ai ridicat privirea spre inalt...

Si te-am vazut pe tine Soaretoamna!

Te-am privit cu nesat,hranindu-ma cu lumina bratelor tale calde...

Unduindu-ma in ritmul privirii tale de

foc...

Respirand flamanda cuvintele tale nepamantene!

Am renascut, plina de seva si inflorire dansand sub privirea ta un dans nebun de dragoste si dor…

Ca o floare de jar nestins, m-am ridicat spre inalturi...

Valurile dorintei au rupt zagazurile clipei...

Pierzandu-ma in neant...

Frunzele mele brate s-au ridicat spre ceruri sa te mangaie...

Si tu le-ai sarutat una cate una...

Imbatata de maretia clipei,

Speriata de clocotul iubirii ce tumultuos imi inflorea petalele intr-o inflorescenta de Foc,

Inconstient ...am vrut mai mult...

Am vrut totul...M-am razvratit..Si-atunci...

Buzele tale m-au ars...bratele tale s-au desfacut...am simtit un frig... Astral...

Petalele mele, una cate una, au inceput sa cada invartindu-se agonice intr-un dans bezmetic de dorinta si renuntare...de speranta si deznadejde...

Ai disparut...si azi...

Sunt o floare gingasa, pierduta-n noroi...

in agonia singuratatii...

Intr-un soi de renuntare inerta...

Ca si cand nu as astepta nimic...