neputință
spune o dată: VOI IUBI TRUPURI la fiecare eșec al momentului erotic încifrat VOI IUBI TRUPURI muzica întoarce auzul pe clape întind adânc degetele îți mângâi genunchii și scuip 7
***
toate aceste amintiri inadecvate primul 9 la matematică și eșecul s-a instalat mulțimile se îmbuzesc dând năvală în amintirea ta în fiecare seară când mă uit la tine ca la o Mică
***
singure poemele tale cu rochiile mele foșnesc atât de banală înfășor lacrimile în cioburile oglinzilor sparte îmi iartă trupul de piatră valsez “iubește mâinile și ochii” vama
Fara titlu
sânul meu-zmeu toarce tristețea în mii de cioburi scânteietoare în mine încă mai zace și mă atrage umărul iubitului zeu.
păianjenii sunt fericiți?
pe tavan își țes pânza păianjeni albi. proprietatea ta. te pândesc. mă privești. nu mă vezi. pânza de păianjen. zâmbetul tău se întinde. mai tare mai tare din ce în ce mai tare mă
orgasm
Ebutices poartă în sânul stâng Bărbatul ce duce în spate cafetiera, ceasul quartz și colierul din scoici- femei atârnate de cadiz în visele tale asemeni pistruilor panicați
05:56
pentru că mă sufoc de atâta feminitate de data asta nu am ales nimic Bărbatul- Poet s-a așezat langă poartă capabil să fugă la cel mai mic semn al feminității mele stricate El a
