Scriu despre tine...
….. de una singură, în mijlocul orașului agitat, cocoțată pe o bancă, sub ninsoarea deasă, ce-mi udă foile și mâinile. Dar nu-mi pasă….. scriu despre tine. Și e dor în mine, mi-e sufletul întins
Zori de zi
Eu sunt tot ce am.... Asta am învățat de mică, de la primele amintiri ale tatălui meu țipând la mama, ale golului lăsat de el la fiecare plecare. Am învățat asta din divorțul lor și din lupta mamei
Eu...cea noua..
Zâmbesc și îți scriu….rânduri trimise unui vechi prieten, fiindcă asta îmi ești tu, de la o vreme. Mi te imaginez un bun și vechi prieten, căruia îi mai împărtășesc ganduri și fapte pierdute…sau
Vreau să.....trăiesc!
În fața foii goale încerc să rememorez etape...clipe….momente ce au trecut şi m-au făcut să oftez, gânduri ce m-au doborât şi zâmbete ce m-au ridicat. Şi-mi dau seama,
O farama de realitate...
Am gasit acum doua zile ce ti-am scris....si tot acum doua zile te-am vazut. Nu, nu in realitate, desi mi-as fi dorit asta mai mult decat orice pe lume…..doar in cateva poze. Si mi-a tresarit
Nu mai gasesc drumul inapoi...spre viata mea...
E posibil oare, după atâta vreme…să ascult versurile acelea care-ți făceau inima să tresară…..și să îmi doresc să mă ascund undeva…departe de lume..departe de suflet…departe de mine? Să-mi simt
