Poezie

Dar atunci?

Copilarie

1 min lectură·15 septembrie 2009

Mediu

Dar atunci?

Sufletu-mi se rupe

De durere-amară

De ce atâtea lacrimi

În ochii mei oare?

Ce simți tu inimă,

Care mă doboară

Și nu găsesc sprijin

Decât la Domnu-n poală?

Sărutări furate,

Îmbrățișări lungi,

Jocuri de copii.

Dar atunci?

Când chiar și o zi

El a-ntârziat

Să imi dea de veste

Ce s-a întâmplat..Oh..

Capul mi se-nvârte

De atâtea gânduri;

Oare nu mai vine,

Sau mă va minți?

Dar ce-mi pasă mie

Ce va face el,

Când va fi ca altul

În tot drumul meu.

A sunat la ușă,

Va raspunde mama..

Dar ce s-a întâmplat,

De m-am încurcat?

Nu mă intereseaza

Cine e la ușă;

Poate fi și tata

Poate chiar o fată…

Dar o știu și:..Dana!

Mama m-a strigat

Mă ridic încet.

M-am înseninat.

001.631

Tunaru Elena. “Dar atunci?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tunaru-elena/poezie/13906481/dar-atunci

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.