Poezie
Pomul dragostei
1 min lectură·
Mediu
Pomul dragostei
Langa plopul ce altadata,
Adesea ne veghea,
Astept s-apara dintr-o data
Cea care-a fost iubita mea.
In fiecare seara,
Cand soarele-apunea
Si luna sta ca sa rasara
Din vale, dinspre sta ea venea.
Acuma plopul singur,
Batut de vant si de soarta,
M-asculta cum ma jur
Ca nu voi mai iubi vreodata.
Dar el, batran, stia ca mint,
Caci inaintea-mi a fost altul
Ce-o vara-ntreaga s-a iubit
C-o fata de stia tot satul.
Dar fata, toamna a plecat
Si pe baiat l-a parasit,
S-a dus cu altul din alt sat
Si a uitat de-al ei iubit.
Dup-o iarna grea si lunga,
Sub plop baiatul a venit,
Dar nu s-a-ntors ca sa planga
Ci pentru-o vara de iubit.
002.565
0