Poezie
Vecinii
2 min lectură·
Mediu
Stau la etajul trei, vrei nu vrei.
Mă-ntreb de e bine.
Stau la etajul trei.
Sigur mai sunt cîțiva
Ca mine.
Aici stau, atît am putut.
Să-mi iau.
Cei de la șapte mă-njură.
Ei urcă mai mult cu liftul.
Eu pe scări.
E o notă proastă muzicală.
Asta e... unii urcă, alții coboară.
Eu la trei, ei la șapte sau la...
Un nivel de una sută, suta la suta.
Am mai inventat ceva, apa caldă.
Ascensorul, vertical se opreste
Intre nivele
Cît a-i zice pește.
Eu tot pe scari merg.
Mi-ar fi greu cu liftul.
Toți se-ntrebă de ce?!
Unii la trei, alții la șapte.
Cei de la patru se uită.
Văd gradina, dar și pe cei
De la unu’
Ei, aici e problema! Unu'!
Numai ca iubirea naște doi.
Monștri, vecini, prieteni,ei.
lubirea inventată intre nivele.
Intre o sută și o sută Unu'.
Dar noi stăm la șapte nivele,
Alții la trei, alții la patru
Dimineața ne facem cafeaua
Intre nivele, bineînțeles!
Căci parterul e simplu.
Doar parterul te face sa crezi !
Că urci.
Pe scări sau cu liftul.
Ședinta de bloc.
Nu, nu mai suport!
Se opreste curentul, o pană.
E o barză de iarna.
Þi-e frică de cutremur,
Þi-e frică de a fi, de ei!
A da sau a nu da.
Ședintă de bloc...:
"A căzut ceva printre noi?!"
"De ce-ntrebați?" Intreabă cineva.
Ea era, lumanarea stinsă.
“Bine că n-a fost cutremur!”
Vecinul de la cinci mă deranjează
Tropăie. tropăie, tropăie!
Il reclam sigur celui de la patru.
Nu-i vina mea ca se-aude.
Eu...
Cel de la unu’ aude fîlfîitul
Berzei de la șapte. I-e sete!
Intre timp vrabia zboară…
Parterul are gradină.
Cocoșul suspină.
Toți, dar absolut toți se-ntrebă:
“Ce-a fost?!”
Oho, nimic altceva decît blocul.
Ar spune vecinii,
Nu?!
001.843
0