Poezie
păcat în oglindă
1 min lectură·
Mediu
azi îmi ești mai puțin, și te simt cum tot scazi,
mi-ești o urmă în carne și în gând, un stigmat,
ieri mi-erai un întreg, o frântură-mi ești azi,
când privesc în oglindă, mi-ești un ultim păcat.
mi te scurgi de pe gene, drept o lacrimă. cazi,
și haotic, prin sânge, dorul tău mi se plimbă,
ieri mi-erai o sintagmă, un cuvânt îmi ești azi,
când te murmur, îmi pare că vorbesc altă limbă.
mi te șterg, cum aș șterge, un capitol banal,
ochii tăi, nici nu știu, ce-nțeles mai ascund,
ieri mi-erai o poveste, azi mi-ești doar un final,
când întorc fila albă, mi-ești un gol fără fund.
mi te tulbur în minte. chipul tău se disipă,
greu încearcă sărutu-ți să stârnească vreun foc,
ieri mi-erai pe deplin, azi mi-ești doar o risipă,
și-ai să-mi fii mai puțin. mâine, poate, deloc.
001729
0