Zbori langa inima mea

Nu mai sunt demult un copil... si inima-mi cere sa te iubesc... si poate-ntr-un alt spatiu temporar- cand doar visele imi incantau mintea- ti-as fi uscat lacrimile cu genele mele. Nu mai sunt demult copil... dar inima-mi cere, tie sa ma daruiesc... dar daca n-ar fi gura cascata- a ranii de ieri, ce-si striga durerea- m-as dezbraca de carne sa-mi vezi, inima plina de tine! Si ai zambi. Am devenit adult care vorbeste cu sinele: „De ce-mi vine sa te iubesc!?” „De ce sa iubesc?” Devin ridicola, nelinistita... „De ce cand simt femei in preajma ta, simt un mare val de caldura?!” Viata insa ma-nbie tot spre tine. Te chem, cu inima in palme, dar in acelasi timp ma feresc! Mangaierea ta imi spulbera toate grijile. Buzele tale imi soptesc de luni intregi: „Te iubesc!” Loialitatea ta imi linisteste zbuciumul... si apoi, oricum nu ma pot feri de iubire...