Un ultim dangăt
O plapumă fierbinte de zăpadă Cade pe faliile stâncoase ale conștiinței În ritm nebun de clopote Anunțând slujba Poate ultima Cu grele cuvinte Ce lovesc în aceleași clopote Într-o simfonie a
Greșala
Și neuronii saltă iar Dansând haotic pe a conștiinței Tablă de șah mi-e sufletul Și îngheț de frică să nu greșesc La fiecare mutare Apăs iar conștiința Sânge logic curge Din sufletul ca o
la moartea mea
La moartea mea să ningă cu uitare peste copacii goi ai conștiinței voastre și orice acțiune să fie nepăsare și nimeni să nu plângă la rădăcinile împietrite, ... nu vreau să se
...cele doar câteva lacrimi
...cele doar câteva lacrimi care îmi cad par oceane cu valuri ce se transformă în parapeți ai conștiinței dând sufletului imaginea unei icoane atârnată de pustii tavane printre alte mii de
Melancolie
...mici pete de sînge în minte mi se adună le aud cum răsună și sufletu-mi plânge cu mici lacrimi de sînge... roșul e aprins de atâta tristețe și cade în aceleași prăpastii mărețe și
Reflexe de realitate
Mă dor zbierând arterele în extazul nopții Cad fulgi de vis cojindu-se de pe pereții conștiinței încărcate căldura sângele nici nu mai știu unde e inima Sufletele au inimă? De unde atâta
Jurnal
Pagini rupte din mine Rânduri scrise cu sufletul meu Idei ce vreau să rămână Și poate să facă lumea mai bună Trăiri ce vreau să trăiască Să trăiesc cu ele și eu Prin cei care citindu-mă încep
Orașe
Forme sculptate în mărețe morminte În care se învârt viermi și oseminte Dau lumii o rațională culoare Ce te doboară cu a ei duhoare Ruguri cu flăcări de piatră Ce spre divinitate ironic