Poezie

Iubire, nici nu știu să spun

1 min lectură·8 ianuarie 2011

Mediu

ce bună-ai fost cu mine

căci harul Tău cu cât l-adun

mereu mai mare-mi vine.

Îmi ceri o jertfă, pare foc

și-mi tremură privirea

dar ea-i doar tainicul mijloc

prin care-mi dai sfințirea.

Îmi ceri un iad pe-un Paradis

și-un praf pe-o avuție,

îmi ceri o clipă cât un vis

și-mi dai o veșnicie.

Îmi dai o cruce — și mi-o iei

c-o dragoste voioasă

căci cea mai grea din partea ei

asupra Ta apasă.

Îmi ceri un dar, — îl dau voios

și de-unde-l iau, tot crește

căci înmiit mi-ntorci, prisos,

de nu se mai sfârșește.

Îmi ceri doar dragostea să dau

c-o inimă grăbită

și-n veci apoi tot iau și iau

— Și unda-i nesfârșită.

007.665

Traian Dorz. “Iubire, nici nu știu să spun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-dorz/poezie/13966987/iubire-nici-nu-stiu-sa-spun

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.