Testament emotional

Draga D…, Imi pare rau ca nu ai inteles cat de special a fost ceea ce a fost intre noi si imi pare rau ca ai renuntat la ceva ce, ca si mine, ai asteptat sa traiesti toata viata. Acum eu sunt cea care sufera si plange … dar mie imi va trece intr-o zi, pe cand tu va trebui sa traiesti mereu cu regretul ca tu ai fost cel care si-a ucis propria iubire … Cine sa ne poata spune ce e bine sau nu sa facem. Nimeni. Suntem pregatiti de mici pentru tot felul de lucruri sau situatii, dar pentru cele mai importante si mai grele dintre ele nu. Daca ar fi sa ma mai nasc odata, as vrea sa fiu copac. El poate trai bine infipt in universul din care face parte, fara riscul de-a fi dezradacinat de curajul de-a privi intreaga lume din inaltimea coroanei sale. Ce sa las aici cand o sa plec? Probabil visele… In felul acesta ele mai au o sansa sa se implineasca.