O toamna oarecare
O frunză veștedă se rătăcea Pe strada unde tu mă căutai, O amintire tristă aducea De toamna când mă așteptai.
O seara...in Elvetia
O muzică mă poartă-n gând, Pe culmi îndepărtate, Și-n spirit îmi trezește-un dor, De lumi vechi, demult uitate. Coboară noapte lină Peste tărâmuri-nalte, și transformă tu lumina Din
Plec
Încerc să mă desprind de-un ideal, De lumea mea închisă, Iar noul se ivește-n prag Și-ncearca să mă rupă. Un stol de corbi pleca încet, Spre cerul de vanilie, Iar tu agale îmi șoptești, Că o
Eu si Tu
Eu, Si cautam un loc de pace, Un loc de-nchinaciune, Iar tu m-adaposteai apropape, In trista ta ascunsa lume. Și TU. Și am închis un ochi, Sperând să te găsesc in lumea ta, Dar gândul
Ploaie in Baia Mare
Plouând mărunt si susurând, Acoperi o întreaga lume Tu dai un strop de pace, Trecutelor urme... Îmi bati in geam si-ncerci să mă deschizi, Să mă alini cu-n strop de apă, Că și-n trecutul
