Poezie
Lampa
1 min lectură·
Mediu
Lumina zilei sa stins
atunci cand barbatul a murit
lumina lampei am inchis
atunci cand l-am uitat.
iar lampa grea
ce mai atarna si astazi in perete
zace uitata de sufletele noastre
prafuita,ruginita
cu vagi nuante albastre.
copilul ce a ramas in urma noastra
a incetat si el sa planga
s-a plictisit mereu sa franga
atatea lacrimi pentru cei ce nu se mai intorc.
ar vrea astazi,mare fiind,
sa mai aprinda un chibrit,
sa reinvie lampa ruginita
in semn de-aducere aminte
catre cei ce-si poarta somnul in morminte.
dar lampa nu mai stie cantecele din copilarie,
nici focul nu mai poate sa le-nvie,
nici durerea iar aflata a baiatului
sau strigatele de durere cartre albastrul inaltului.
Copilul,barbat in toata regula
isi reteaza inc-o data amintirea
se reintoarce la contemporan si bani
pentru inca vreo alti douazeci de ani
00786
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- tina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
tina. “Lampa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tina-0024627/poezie/1767673/lampaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.