Poezie
Nu poti sa opresti
1 min lectură·
Mediu
Privesc la cer, cu luna, e tarziu!
Lovesc in stanca si-n bordei
Sunt ametit de sani, de zei
Coapsa ei fierbinte pe marmura rece,
Imi da fiori de multe boli, cam zece.
Si dragostea venin in vena toarna,
Cer si pamant in gand se sfarma.
Un amalgam haios imi pare
Vad falnici cerbi luptand in zare
Vad zebre mute, cu atitudini de nepasare
La gandul ca vor fi calcate, de om, in picioare
Pe plaiuri vechi sunt case si biserici
Multi oameni voiosi ce pleaca-n Americi.
Dar ce umeda si palida vreme
Poate sa stinga focul din vene?
Salbatica ploaie si gheata de poti sa starnesti
Doua trupuri si minti ce duc la pierzare...
Nu poti sa opresti!
002.388
0