Șoaptele …

Aud șoapte din adâncuri. Mă prefac fericită, dar nu ești aici lângă mine. M-ai lăsat singură cu ei, îmi macină sufletul, îmi ard mințile. De ce ai plecat? Nu mai suport lumea fără tine. Șoaptele sunt aproape, îmi sună în minte ca clopotul unei biserici gotice. Vârfurile ei îmi străpung inima – sulițele dușmanilor mei. Nu mă lăsa să te aștept până nu voi mai avea sânge… Vino și salvează-mă… Renaște-mă…