roșu-nervos

La 4 jumătate am făcut ochii mari cât cepele. Dimineața devreme am un monstru în pat, o fiară care mă sfâșâie cu ghiarele. Mă ridic și dau să-mi rulez o țigară. O fac cu grijă, o pun între buze și o aprind. Îmi fumez dezamăgirile. Crepusculul luminează fumul roșu-nervos. Morții mă-sii de soare! Iar dă buzna peste mine neîntrebat. Mai trag un fum în piept și-mi îndrept privirea spre pat. Creatura este încă acolo. Se uită la mine cu ochii plini de ură și-mi arată gesturi obșcene... Da, știu, vrei să-mi spui că nu voi scăpa de tine prea curând... -Dracu să te ia! Eu te-am creat eu te voi ucide! Numai că nu azi, încă mai am țigări. Mai rulez una și întind mâna spre brichetă. Se aprinde greu. Trebuie să mai pun niște benzină în ea, dar asta o să fac mâine. Acum s-a aprins așa că ridic degetul mijlociu înspre pat și scot limba sfidător. Nu mai durează mult, deja se observă jegul de pe sticlă. Câteva minute... Lumina dimineții a intrat complet prin geamurile alea murdare și odată cu razele calde gândurile mele s-au mai colorat. Proasta aia din pat s-a îngropat în așternuturi ca să scape de lumină și a dispărut. Până mâine dimineață. A început o nouă zi, una cu gânduri bune și mulți prieteni. Mă duc în bucătărie, pun ibricul pe aragaz și fac cafeaua. Umplu o ceașcă și adaug lapte și zahăr. Deschid pachetul de Pall Mall și savurez o țigară cu cafea... ah ce zi bună o să am!