Poezie
sub un apus de soare
surorii mele
2 min lectură·
Mediu
Nu mai dorm de câteva zile
poate azi am să trec pe la tine
știu că nu o să-mi răspunzi
căci mărul ce crește lângă ușa
ta nu a înflorit încă.
Luminile se sting aproape
iar cel ce te-a pus aici tace
nimic nu doare mai mult ca singurătatea
și distanța de un mormânt.
Acasă totul pare a fi bine
tata a făcut o moară nouă
iar făina îi mai acoperă încetul
cu încetul capul
mama îmi tot povestește de tine
te așteaptă să îmbraci costumul
țesut doar marțea
iar când obosește se retrage /tăcută
printre brândușele pe care le-ai pus
direct în inima pămîntului,
se gândește mereu cum să prindă
soarele dimineața
și se prelinge cu ochii până la rădăcini.
mai mult nimic nou
doar că eu am terminat facultatea
am început să pictez
am vrut pe tine /însă/
te găsesc în toate lumile dormind.
("Moartea nu vine odată cu vârsta,
ci odată cu uitarea").
Am venit să te văd, soră
văd că palmele tale au mai crescut
și crucea e mâncată de carii
ograda e numai sulcină
îmbătrânești?
nici să-mi răspunzi nu poți
de ce mă faci să simt și eu ca tine
atingerea singurătății?
totuși ce frumos miroase azi brâul tău
plin cu brândușe țesut de mama
sub un apus de soare!!
002771
0