Poezii

îmi degusti de pe limba dezgustul vieții, instnctiv ne devoră animalul închis în corsete și cămăși de nailon- imaginea timpului nostru se descompune în două guri

sa-mi creasca aripi de cocor ca sa razbat neîmblinzit peste cele șapte mări putrede, peste îngerul meu, păzitor pîna în miezul meu de om, sa îi spun