Poezie
Sunt singur
1 min lectură·
Mediu
Sunt singur și creierul
îmi fierbe
de frământarea milioanelor
de neuroni
aflați în căutarea apei
în deșertul pe care l-a lăsat
trecerea ta.
Sunt singur și nisipul
mă frige,
îmi usucă rădăcinile adânc înfipte în carne
și totuși nu curge sânge
și totuși nu mă doare,
căci mi-ai răpit simțurile,
zâmbind ironic la ideea
distrugerii Universului
a cărui putere
simți cum iți picură
în fiecare atom
ce se desprinde din mine
și curge
topind nisipul
ce lasă-n urma sa
71%N2.
002.099
0