Poezie
Dor infinit
1 min lectură·
Mediu
Pe undeva în altă galaxie
De care omenirea nici nu știe,
Pe o planetă cu teren rupestru
Trăiește un extraterestru.
În noaptea aceasta întunecată
Privește către bolta înstelată
Și se întreabă cum e cu putință
Să nu existe nici o altă ființă
În tot acest ocean de stele,
Măcar pe una dintre ele.
La fel ca el, în fiecare noapte,
Privesc și eu către imensitate.
De la distanțe fără de sfârșit
Ni se-ntâlnesc privirile în infinit,
Purtând cu ele aceeași întrebare:
Există viață în altă parte oare?
Și amândoi, cuprinși de același dor,
Pornim spre casă la un pas ușor;
Eu mai grăbita, până să se vadă,
El mai alene și mișcând din coadă.
001669
0