Poezie
Legenda marii
1 min lectură·
Mediu
Negru văzduh infinit
Glas demonic răstignit
Disperarea și-o atinge
Și cumplita soartă-i plânge
În singurătate iară
Mort a mia oară
Și mizeru-i suflet zbiară
Aur și noroi
Sânge și puroi
Inima ce-și scurge
Și cu recea-i piatră
De pumnal crestată
Ultima suflare-și plânge
-Grele armonii aud, satire
Tristei vieți îi dau pieire
Cu un singur dor,
Să mai scriu după ce mor
Tot în monolog sfârșindu-se
Și-n nisip el prăbușindu-se
Furtuna mării-mbrățișându-l
Trupul târâindu-l
Timpul lui oprindu-l.
Și din suferința-i sacră
Revărsată peste apă
Negru aur dăruindu-i
La schimb pacea ea găsindu-i
Azi războaie și mizerii
Banul azi, zeul puterii
Și voi vreți comoara mării
Ce-a lăsat artistul zării
00684
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- T. A.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
T. A.. “Legenda marii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/t-a-0033436/poezie/13927917/legenda-mariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.