Destul!

Nu aș putea o clipă să te scap Din mâna-mi încleștată de iubire, În mii de cioburi chipul să ți-l crap, Să țin în palmă o simplă amintire. Nu pot iubito ochii să ți-i pierd Căci strălucirea lor mi-e muză! Și nu vreau sincer, nici nu pot să cred! Că pâlpâitul lor e doar o spuză... Nu sti iubito, zău! Nu sti deloc! Ce aprigă-ți iubire port în mine, Ce chin m-apasă, mă simt un dobitoc! Să mă despart de gândul tău nu-mi vine. Iubito, nu vreau să mă crezi nebun! Dar jur că dragostea-mi aleargă în neștire, La zeci de continente-am să le spun Să te găsească și să-ți dea de știre. De vrei să știi ceva de mine, Întreabă marea.Ea chinu-mi înțelege. M-a spovedit cu valurile-i line, M-a \'ncoronat de suferință rege. Plesnit cu palme grele, vântul, M-a \'mbărbătat să-mi caut fericirea, Destul! i-am spus, distrus de gândul Că te-am pierdut, că mi-ai secat trăirea