Poezie
Amor verde
1 min lectură·
Mediu
Smaralde uitate în timp
Se-ascund sub al cerului nimb;
Și-s două-n întregul Pământ
Iubite de lună ...de vănt...
De sus,din azur au căzut,
De prea mult amor și sărut
Fiind pedepsite pe veci
Să doarmă sub valuri prea reci.
Și verde împrăștie-n jur
Umplând de culoare
A mării vâltoare
Ce verde sclipește în soare.
Dormind zi și noapte,
De-al lor Rai departe
Așteaptă de veacuri trezirea
Pe care-o aduce Iubirea.
Iubirea-în ceruri simțită
De îngeri și demoni zărită,
O dragoste pură,sfințită
Urma ca să fie jertfită.
Dar nu știau oare,
Lacrimi visătoare
C-amorul durează
O clipă ...si moare?
Veniți vrăjitoare,
Din lumea cea mare,
Desfaceți voi vraja
D-eternă visare.
Clipita contează;
Vreau ochiul să-mi vază
Frumoasa cea verde
Și-apoi ...mă pot pierde...
La tainica rugă
În mare scufundă-
Cerul-simțirea,
Pământul-trăirea.
Dar vai! Marea toată,
Pe loc preschimbată,
Vuiește și urlă...
În monstru se-arată.
Căci tot ce se vede
Prin verde-e verde
Amor de smarald
Ce-n neguri se pierde...
.....................................
O rază,acum
Marea-albastră străpunge;
Privirea cea verde
Smaraldul îl plânge...
Căci dus e de valuri
‚N-adâncuri de mare...
Sclipind ochii-albaștri
De soare,în zare
Visează... Eterna visare...
001696
0