Poezie

Iarna cinica

1 min lectură·22 iunie 2006

Mediu

Fulgi micuți, numai pete albe de ceară,

Curg, și curg toate-ntr-o zi ne-mplinită,

Iar în casă tot singură, mohorâtă spre seară,

Într-o iarnă mică, meschină și frântă.

Uite-mi clopotele cum bat înghețate,

Și fulgi-mi sunt casa, și frigul vederea,

Ierni multe urâte, rămân dorințe uitate,

Iar gerul îneacă și dorul și vrerea.

O pagină singură se sfarmă în vid,

Periculos se cad cuvintele grele,

Din gându-mi tăios, pocit și morbid,

Dinspre și înspre iernile mele

Neastâmpărul unui hormon iernatic,

Se-agită în prundul vederii-nghețate,

Fulgul meu budist, ortodox și celtic,

Și mi se pare că ale mele sunt dorurile moarte.

Răsună un țipăt deasupra lumii viclene,

Zbătând troian din străfundul urâtului,

Și toate-s hidoase, multe, nebune,

Și ling un strop din patima vântului.

001.305

sunei ella. “Iarna cinica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sunei-ella/poezie/189742/iarna-cinica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.