Poezii

Hăinuță albă de lumină, Iată Măicuța ta divină! Iată-L pe Fiul ei ceresc Primit în dar dumnezeiesc. Cu ochi duioși privește Maica La Fiul său ascultător. În brațe poartă Taina Sfântă A

Măicuță nu știu să-ți vorbesc Și orice rugăminte, Se pierde în durerea grea Lipsită de cuvinte. Măicuță nu știu cum să tac, Iar în necaz n-am stare... Se frânge-n piept inima mea, Și nu mai

Femei cu har primit în dar Soții de sfinți cu ochi cuminți, Miloase, blânde-n casa lor - Mereu mirese soților... Femei frumoase și înțelepte, Și gene lungi, și minți deștepte... Și

Doamne voii Tale sfinte Mă supun cu luare aminte, Iar cu harul Tău, sfințită, Duc povara preaiubită. Preaiubita e fetița De lumină îi e rochița, Haină scumpă și curată, A Măicuței

Răsplată pentru suflet, Un suflet ți-am adus. Pe masa Ta, Hristoase, Cu dragoste l-am pus. Căci de la Dumnezeu S-a coborât copila - La Tine se va-ntoarce, Făcând în viața mila... Spre

Răsplată pentru suflet, Un suflet ți-am adus. Pe masa Ta, Hristoase, Cu dragoste l-am pus. Căci de la Dumnezeu S-a coborât copila - La Tine se va-ntoarce, Făcând în viața mila... Spre

Ființă fragedă și mică, Copilă scumpă, dragă fiică... Tu te-ai născut ca să fii bună, Să-ți faci din fapte bune o cunună, Să-mbraci hăinuța de lumină, Și prin Hristos, să fii creștină! Pe

Să ne ferim de strălucire! Spunea un drept părinte, Căci ea naște invidia Și-ucide trupuri sfinte. Mai bine către alții Cu drag să arătăm, Să spunem ce fac bine Și să-i încurajăm. Mai

Sunt slabă Doamne, slabă! Și surdă sunt, și oarbă! Absurdă-n neputință, De-abia sper în credință... Aștept un bine Doamne, Să vină după rău. Un leu îmi rage-n spate, Iar înainte hău... E

Tată ceresc, Tu cu iubire Te-ai dăruit întregii lumi, Și ai sfințit cu fericire Întreaga fire: Tu Te-ai sădit în inima copiilor Te-ai făcut zâmbetul soțiilor, Bărbat puternic ești, și

Prin ochii Tăi frumoși și calzi, Un cer senin de stele, S-a așternut cu gânduri bune În calea vieții mele... În sufletele celor dragi Ai ascuns inimi sfinte, Bogate-n fapte bune, Smerite în

Îmi place să admir, O mână ce se-ntinde-n dar Spre cel ce în durerea mută Înghite-al vieții amar. Îmi place un zâmbet, când… Se așterne-n dar, Și-nchide răni adânci Brazdate iar și