Poezie
De metrou
1 min lectură·
Mediu
În burta șarpelui electric
ce-și strânge solzii tremurători,
la orice curbură de timp
se nasc vise.
Cu un zvâcnet de bici
pornește orbul leviatan,
cărând comori de carne
vărsate-apoi
din pas în pas.
Și-o minte își scrutează soarta
se interpune între ieri și mâine
trage eterne linii de viitor
ce-ușor se șterg
la primul val de vânt.
Ridicând castele de nisip
că pietre de aducere aminte
se vede refăcând realități himerice
procreind vise absente.
Sub palida lumină a torței
ce aprinde burta
nu-și caută el tovarășii neluminați
nu speră la unirea c-un semen.
Un vis îl obsedează,
fantasma cea de ieri.
Cu gust amar pe buze
este scuipat la țărm
sfârșind călătoria,
pierit-a visul d-aur.
Deasupra minții sale
E-un cer pustiu și gol.
00809
0