Suferinta

Tânara fată,înlacrimată Stă îngenucheată pe pământ. Cu rochia neagra si părul galben stă nemiscată,parcă-i o moartâ, o frumoasă stană din piatra. Doua cale minunate i se desprind din buchet, capul îsi înclină, smerit se-nchina, îsi deplange viata, îsi recheama soarta, măcar o secunda din eternitate să mai poată zăbovi pe pamânt Să-l îmbratiseze si să-l sărute ca să n-o uite dincolo de mormânt.