Proză
Victor
Amanda
2 min lectură·
Mediu
Amanda stătea leneșă pe canapeaua din sufragerie, veștejită de timp. Îmbrăcata cu o camașă roșie, desigur că îmi aparținea, mă privea siropos din cap până în picioare. Cuta ei caracteristică apărea și dispărea pe măsură ce gândurile ei se adunau.
- De ceva timp te apasă ceva, ce e?
- Nimic, am spus eu aprinzându- mi o țigară.
Se ridică lasciv de pe canapea și păși încet spre mine. Stăteam relaxat în fotoliul meu din piele, urmărindu- i mișcările afrodisiace.
Cu pulpa piciorului ei drept îmi mângâia trunchiul gol și mâna stângă, făcându- mi corpul electrizat. Buzele ei cărnoase topeau pe rând bucătele din pielea mea cu fiecare sărutare. Instinctiv am prins- o de umeri, ridicându- i trupul mic și slab aproape de buzele mele flămânde. Catifeaua pielii ei fierbinți îmi îmbrăca corpul rece, făcându- mă să mă pierd cu firea.
Îi plăcea asta, îi plăcea să mă știe fără nici un control asupră- mi din pricina ei. Degetele ei subțiri făceau raiul pentru pielea mea iar unghiile- i ascuțite iadul, săpând adânc în spatele meu.
- Mai mult, șopti ea cu vocea- i caldă în urechea mea, vreau mai mult.
Buzele ei fierbinți și limba ei umedă îmi cuceriră gâtul iar dinții vroiau mai mult teritoriu.
Luând- o de mijloc, mi- am zis: așa să fie și am împins-o înapoi pe canapeaua rece, acum.
003546
0
