Poezie

Singur mereu

1 min lectură·4 iunie 2014

Mediu

Nu-i nimeni în jur,

Și nu-i doar moment

Și timpul e dur

Cu fiecare sentiment.

Căci toți au plecat

Departe..în zare

Ușor ei te-au uitat

Fără pic de culoare.

Singur ești și cauți alinare,

Doar cerul a rămas

Ce te urmează cu răbdare

Pas cu pas.

Doar soarele te încălzește

Sufletu-ți alină

De ploi te ferește,

Oferind lumină.

Și cerul acoperă

Ale tale lacrimi reci,

Ușor te descoperă

Deși tu pleci.

Căutând speranța,

În cei ce te-au părăsit

Rămâi fără viață,

Ca un suflet răvășit.

Încă tânjesti

După-un strop de iubire

Nimic nu-ți dorești

Doar o mică sclipire.

Deși scrii cu stele

Pe cerul însorit,

Ei nu simt rimele

Ce tocmai le-ai rostit.

Ești singur,

Și de toți uitat

Închizi ochii

Rămânând devastat..

001.072

Stoica Madalina. “Singur mereu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stoica-madalina/poezie/14050805/singur-mereu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.