Poezie
Scufundari in cer,
1 min lectură·
Mediu
O clipa de tacere,
Apoi,un sunet de sirena.
In larg,o barca parasita
Cu pescarusii jucausi
Ce zboara parca-n ritm de vals.
Iar unul,ratacindu-se,
Incearca sa gaseasca calea
Planand cu aprige miscari.
Si vantul ajutandu-l parca
Il face sa-si gaseasca drumul.
Pe mal,nisipul straluceste-n soare.
Sclipirea lui e minunata,
De parca aur faramat
E aruncat pe-un mal uitat,
Si-asteapta soarele mereu,
Sa-l lumineze printre nori.
Ea sta,cu parul despletit,
Lasand un val sa o atinga
Dar cerul se deschide-ncet,
Gelos pe marea ce-o cuprinde.
Totu-i albastru-auriu,
Iar pasarile-ating nisipul.
Apoi se-nalta in vazduh
De parca simt durerea ei.
Da!fata pare ca e trista,
Plangand,se-mbiba in nisip,
Privind un pui de pescarus,
Zambeste...,dar, revine iar
Se intristeaza si aude
Un glas ce-o cheama in adancuri.
Iar ea paseste,cam stangaci,
Priveste cerul,inca-odata
Si se scufunda-ncet ,incet.
Suvitele sunt ude,toate.
In larg ,ea mai priveste malul
Apoi cu zambetul pe buze
Saruta marea ce o cheama.
001.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stoian Catalina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Stoian Catalina. “Scufundari in cer,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stoian-catalina/poezie/149240/scufundari-in-cerComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.