stergeti contul 3

Mai intai o precizare : un haiku trebuie sa fie totusi o poezie. Sa respecte sau nu canoanele de ritm, silabice, e mai putin important in analiza mea.

\"rugul tacerii (o metafora frumoasa). Metafora este \"bagata in ceata\" insa de \"apele apusurilor perene\".
Ce-ar putea insemna - ca imagine poetica si hyper-poetica - \"apele apusurilor perene\" ?
Chiar daca ar putea insemna ceva, este slaba ca imagine, este incalcita, porneste greu, se farseste repede si mai ales, nu duce nicaieri.

Ramanem totusi niste figurativi in esenta noastra, sa nu uitam asta niciodata. Cuvintele ne invita in mod periculos la joaca cu ele, insa trebuie sa le stapanim, altfel se naste imediat delirul verbal.
Cand citesc ceva imi imaginez ceva. Iar daca nu vreau sa-mi imaginez nimic, atunci trebuie sa-mi sune bine, sa ma calmeze si sa ma impinga la reverie poetica. Mi se intampla ca - dupa ce citesc ceva bun - sa-mi vina pofta sa scriu, si iese si bine atunci ceea ce scriu. E valabil mai ales in cazul muzicii, dar si poezia are virtuti asemanatoare.

\"apele apusurilor perene\" mie-mi suna ca \"pastrati la intuneric\" sau \"heep cool\", aproape ca era de preferat un \"dublu efect kiss cool\", chestia cu iepurasul si vanatorul.
cuvantul \"perene\" strica totul.

Eu cred ca incurajarile pentru un debut intr-un gen poetic trebuie \"livrate\" mai cu zgarcenie.
Mai multa critica - autorul nu are de ce sa se supere, sper - poate sa-i prinda bine in viitorul lui de artist al cuvantului.
Pe scurt, imaginea pe care mi-o lasa aceste trei versuri este una a emotiei imposibile.

Sau poate asta s-a si dorit ?

Trebuie sa fie placut la tine acasa daca e asa cum povestesti. Placut, dar nespectaculos, banal chiar.
Ceea ce nu e asa de dezesperant cand ai ceva imaginatie.
Mi-ar place sa scrii despre cum demistifici, cu fiecare zi ce trece, vechile angoase-mistere legate de casa cu ferestre mari si obloane metalice.
Ce zici, te prinzi ?