Poezii

Oare cer prea multe? Nu e nimeni sa ma asculte? Sa pot vorbi orice cu ea, Sa nu mai simt abandonarea. As vrea sa cred ca tu existi Ca nu esti doar imaginatie Prin lipsa ta ma amagesti Incep

un soc, o casa, o gradina un mic tablou de mine pictat undeva sus pe o mare colina un loc gingas de mine umblat. azi, eu plec de dimineata cu soarele batand pe mine ma ard razele pe fata ma

vreau sa urlu, vreau sa strig, am impresia ca am inghitit un carlig. ma las atras de false valori, asta nu sunt eu si sper sa mori. vrei sa ma aduci pe brazda, te scuzi. iti zic ca deja incepi