Poezie
Luntrea copilariei
1 min lectură·
Mediu
Luntrea copilariei ma plutea
peste fluviile din ochii mamei.
Seara o bufnita-mi soptea sfarsitul zilei...
dar cine sa o ia in seama
cand mama-mi canta
crosetand tinuturi in palma?!
Din fire colorate-mi torcea
legende si odisei,
asa elegant vesmant ,peste umerii mei,
potriveau degetele ei.
...Si in fiecare rochita
in loc de fundita,
imi punea o linie dreapta
caci-spunea ea-liniile curbe
te ratacesc prin urbe.
..............................
Maine am sa urc in pod
si-am sa scot
din cufarul acela aproape tot:
macrameuri si palarii,
carti cu drumuri ce duc la Roma...
de dimineata voi sorbi aroma
ceaiului de tei
pe scufundata luntre a Fiintei Ei...
001777
0