Poezie

Oxentierna

1 min lectură·14 noiembrie 2007

Mediu

Și iar se rupe corpul când mă culc

Căci din flotor picură apă,

Mă uit pe geam, mă uit în jur

Nu văd nimic, dar e în mine

Nervozitatea pe care-o simt

Mă mustră-n corp și în conștiință,

Încât un lucru neînsemnat

Mă scoate din sărite

Ce inspirație, ce versuri sunt astea

E realitatea ce o trăiesc acum,

O deznădejde și plictiseală

Lipsă de chef și de speranță

Și mă lovesc și mă rănesc

Încep să plâng, mă simt cam rece,

Și mă trezesc, încep din nou

Și iarăși plâng, dar iar îmi trece.

002.082

steffan. “Oxentierna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/steffan/poezie/1753685/oxentierna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.