Poezie
Metamorfoza
1 min lectură·
Mediu
Metamorfoza
Cand dorurile mor in margine de timp
Nu e vreme sa stau, nu e timp de colind
Ca o zbatere de aripi amintirea-n minte-mi bate
Te caut pretutindeni, unde esti?... se face noapte.
Cu a mea mana-n valuri tulbur, sarea lacrimei pierdute
Si din ea sculptez canaluri catre lumi nemaivazute
Pe barci in care vantul sufla numai despartire
Te fac sa-mi vii aievea, te strig din larg: iubire!
Pleaoapa ta sa fie calda albie de luna plina
Unde marea nu mai moare, unde moartea e lumina
Prin sahare pustiite fara vant, fara caldura
Eu sa te transform in Soare, fiindu-ti zana ta cea buna.
Cu a muntilor pecete fa din inaltimi planoare
Sa patrunda prin ferestre numai raza ta de soare
Iar din crestele plesuve cu a pasilor ninsoare
Fa iubirea fara lege, si preschimba-ma in floare.
Rasari-voi langa tine, langa raza ta cea blanda
Cu-a pamantului aroma, sa cresc dreapta chiar din stanca
Si din cand in cand in zboruri, sa-mi duc gandul catre tine
In petale de culoare, sa iti scriu pe cer IUBIRE.
17 Ianuarie 2011 h: 17.42
Utrecht
001.686
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefana Filofteia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 183
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefana Filofteia. “Metamorfoza.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefana-filofteia/poezie/13968557/metamorfozaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.