Stefan Victoria

Reclamație între două vârste doresc cunoștință cu sugestii serioase, intelectuale, pentru conviețuire pe termen lung.

Pe românește, ca sa nu mai ajung iar la offtopic: poate se îndura cineva de mine și îmi da câteva explicații sau face câteva observații, ca data viitoare să nu îmi mai repet greșelile.

Marinela, mulțumesc pentru vizită.

Mulțumesc tuturor pentru primirea călduroasă. În ultimele zile am citit câteva dintre articolele de pe site referitoare la epigrame, foarte utile și foarte bine scrise, ceea ce mi-a redeșteptat pasiunea adormită de câțiva (destul de mulți) ani. Acum, din păcate, nu îmi permite timpul pentru a da niște replici pe măsură, dar promit să revin spre seară.

Numai bine!

Prietene, e și normal
Să-ți sară soața peste cal.
Că e de vreme mult amar
De când n-a fost c-un armăsar.

Nu mă dau mare că aș ști cine știe ce poezie, așa că doar o să emit niște simple opinii.
- Ultimele două versuri din prima strofă îmi par a rupe puțin cursivitatea, deși recunosc că, totuși, nu sunt puse acolo la voia întâmplării.
- A cincea strofă mi se pare desprinsă din alt film, un pic mai contemplativă sau, nu știu, în alt registru decât restul.
- Formularea “Cel mai mult ne place” este prezentă de două ori (a doua și a șasea strofă). Cred că, fiind un superlativ absolut, ar trebui folosit doar o dată.
- “Ne ucide de fiecare dată” – aici e puțin ambiguu pentru mintea mea. Dacă stau să mă gândesc, poate că gestul de a “ne aprinde în loc de lumină” “ne ucide de fiecare dată”. Dar cred că ar trebui puțin clarificat. De asemenea, nu îmi place cum sună “ucide_de”, dar de! Este doar o opinie.
În rest, imi place. Atmosfera construită mă duce cumva cu gândul la tinerețile furtunoase, cu țigări la bucată (sau sensuri incandescente), vremuri în care chiar știam și aveam chef “să vedem secole barbare pe sub roți de mașini”. În noi.